Cum să îmi ajut copilul cu ADHD?

            Adesea, atunci când părinţii apelează la ajutorul de specialitate solicită soluţii rapide care să le rezolve dificultăţile actuale pe care le întâmpină în legătură cu copiii lor. Nimic greşit. Însă, pe termen lung această strategie nu este deloc eficientă. Asemenea spălatului pe dinţi, este nevoie să fim constanţi în administrarea tehnicilor cognitiv-comportamentale dacă dorim să obţinem rezultate îndelungate.

            Înainte să discutăm despre aspectele practice, este important să obţinem câteva răspunsuri cu privire la comportamentele pe care le considerăm problematice, care este funcţia lor şi care este scopul nostru. Aceste informaţii ne ajută să planificăm intervenţia şi să producem modificări la nivelul comportamentului.  

Care sunt comportamentele problematice ale copilului cu ADHD?

Printre comportamentele frecvent menţionate de către părinţi se enumeră: nefinalizarea sarcinilor, nerespectarea regulilor, erori în realizarea sarcinilor (teme), nerespectarea instrucţiunilor, evitarea sarcinilor ce implică efort mental susţinut, distragerea atenţiei de către stimuli irelevanţi, “foiala” pe scaun, comentarii nepotrivite, răspunsuri date înainte de finalizarea întrebărilor, “părăsirea” locului său, “sărirea” peste rând, întreruperea celorlalţi (verbal sau comportamental), distrugerea jucăriilor, urlete etc.

Care sunt funcţiile comportamentelor specifice ADHD?

Una dintre funcţiile de bază ale comportamentelor problematice presupune evitarea sarcinilor care implică efort. Spre exemplu, îşi aduc aminte că începe emisiunea preferată la TV, părăsind activitatea propusă de către părinte (să adune hainele, să cureţe locul unde a mâncat, să îşi facă temele etc.), se cer frecvent la baie, vorbesc despre lucruri importante pentru ei, se deplasează spre stimuli irelevanţi (ex. ceas, cutie, o pată pe perete) etc. Alte funcţii vizează atragerea atenţiei adulţilor şi/ sau colegilor (ex. este gălăgios într-o activitate, răstoarnă obiecte), respectiv obţinerea unor recompense de tipul activităţilor plăcute sau obiectelor preferate (ex. tableta). Aici se încadrează şi urletele persistente, insistenţele, repetarea fără întrerupere a ceea ce îşi doresc până când adultul cedează.

Care sunt obiectivele pe care dorim să le atingem?

Scopurile setate sunt relaţionate cu dificultăţile comportamentale anterior menţionate, iar aici amintim: creşterea duratei menţinerii atenţiei în sarcină, finalizarea sarcinilor individuale, scăderea frecvenţei comportamentelor “în afara sarcinii”, creşterea nivelului de complianţă la reguli, creşterea performanţelor şcolare şi creşterea frecvenţei comportamentelor sociale dezirabile.

Ce trebuie să facem?

1.      Identificăm un repertoriu larg de întăriri 

De ce? Pentru a spori motivaţia copilului. Întărirea pozitivă creşte frecvenţa de realizare a unui comportament specific şi în consecinţă creşte predictibilitatea comportamentului. Iar pentru a obţine schimbări este indicat să folosim un repertoriu cât mai larg şi alternativ de recompense:

activităţi plăcute, obiecte preferate, alimente preferate, încurajări (ex. Te descurci atât de bine, făcându-ţi tema în linişte. Chiar mă bucură mult acest lucru.), zâmbete, sisteme de puncte (ex. ataşarea unei feţe zâmbitoare pe frigider atunci când are un comportament adecvat).

Iar acum, dumneavoastră- dragi părinţi, aţi mai merge la muncă ştiind că nu o să primiţi salariul? Vacanţele anuale, o ieşire de seară cu prietenii, o haină nouă sunt recompensele noastre în urma efortului depus de-a lungul timpului.

2. Consecinţele: valenţă pozitivă pentru copil, imediate, specifice şi consecvente.

            Mai ales în etapa de formare a comportamentului, consecinţele trebuie să fie imediate- nu peste câteva ore şi nu mâine; creierul lor trebuie să simtă legătura dintre comportament şi consecinţă. Lăudăm comportamentul (Bravo! Îmi place că stai cuminte pe scaun.), deci suntem specifici. Consecinţele trebuie să fie consecvente, să apară în contexte diferite, între părinţi, familia extinsă şi profesori.

            3. Retragem copilului anumite întăriri de care a beneficiat, ca urmare a efectuării unui comportament indezirabil. Concret, pentru că nu doreşte să îşi strângă jucăriile împrăştiate din cameră, îi va fi restricţionat accesul la desene animate.

            4. Definirea comportamentului

            Copilul trebuie să ştie ce nu e permis să facă şi pentru ce anume ar putea fi penalizat (să i se sustragă o întărire de care a beneficiat). Apoi, obligatoriu, îi oferim alternative – cum anume poate să îşi manifeste în mod rezonabil dezacordul. Îi precizăm “ce câştigă” dacă acţionează în modul stabilit. Astfel, copilul învaţă ca doar de el depinde să primească ceea ce îşi doreşte şi că există o singură cale de a obţine lucrurile dorite – cea dezirabilă.

          5. Atitudine calmă, dar fermă – Reguli clare, scurte şi puţine

          Repetăm legătura pe care se bazează întărirea: dacă faci X, beneficiezi de Y; dacă faci X eviţi Z. Exprimarea lor verbală facilitează învăţarea.

          6.  Sarcini mai simple şi pe perioade mai scurte de timp.

          Copiii cu ADHD se descurcă mai bine dacă se lucrează cu ei în acest mod, creste nivelul autoeficacităţii.

         7. Le reamintim frecvent ce anume aşteptăm de la ei şi ce obţin prin realizarea comportamentelor aşteptate.

Dragi părinţi, dacă începeţi ceva, mergeţi până la capăt. Copilul trebuie să înţeleagă că nu există nici un fel de câştig ca urmare a efectuării comportamentelor negative.

Pop Monica

Psiholog clinician şi psihoterapeut